Drumeţie la Cascada Moara Dracului din Munţii Bucegi

 

    Vă propun un traseu potrivit pentru orice nivel de pregătire fizică, care începe la capătul satului Șimon (933m) și este marcat cu triunghi galben. Cu mașina se poate ajunge până la o barieră, era ridicată și se putea trece, dar mai era și semnul de interzis accesul mașinilor. Dacă am fi mers cu mașina, mai scutam vreo 3 km de drum forestier. Nu s-ar fii meritat să facem acest lucru deoarece drumul este uşor şi merge paralel cu pârâul Șimon.

    În prima parte traseul este comun cu cel marcat cu bandă albastră, care la un moment dat se va desprinde spre dreapta, spre Poiana Guţanu.

    Panta nu se simte, astfel  încât mergem destul de lejer. Trecem pe lângă un canton forestier şi ne îndepărtăm încet de localitate.

Continuăm să mergem pe acest drum forestier, iar după jumătate de oră ajungem într-o poieniţă unde găsim două foişoare. Aici vom facem o pauză scurtă, la întoarcere.

    Am avut plăcuta surpiză să vedem corbi pe acest drum forestier.

    În aproximativ cinci minute de la plecarea de la foișoare ajungem la intersecția unde traseele marcate cu triunghi galben şi bandă albastră se despart. Din acest punct noi vom urma în continuare traseul marcat cu triunghi galben.

    Mai înaintăm puţin pe drumul lat şi vom fi întâmpinaţi de Monumentului Militarilor Israeliţi. Acest monument a fost ridicat în 2010 în memoria celor şase militari israelieni şi a unui militar român morţi într-un tragic accident aviatic. Un elicopter israelian de tip CH 53 s-a prăbuşit pe vârful Guţanu (2246m) în cadrul exerciţiului comun aerian româno-israelian Blue Sky 2010.

    Am continuat traseul pe drumul forestier până am intrat în pădure și traseul a continuat pe o potecă îngustă. Mare atenție la marcajul triunghi galben, căci în continuare se desprind mai multe drumuri în lateral. 

    Până am ajuns la trecerea peste râul Biserica, pădurea ne-a dat impresia ca am fi într-un loc locuit de hobbit. Poteca trece chiar pe lângă apă, iar în zilele ploioase sau când apele sunt umflate, e posibil să fie mai greu de trecut prin această porţiune. Noi am avut noroc şi am trecut foarte uşor.

    Urmăm potecuţa prin pădure, care face imediat o curbă spre stânga, astfel că am ajuns la partea cea mai dificilă a traseului, urcușul prin pădure. 

    Panta este destul de abruptă, iar urcușul destul de susținut. La capătul urcușului am ajuns într-o poieniță, loc numai bun de popas. Nu ne-am oprit aici, fiindcă va mai urma o poieniță în curând, cu o priveliște mai frumoasă. 

    Între cele două poienițe urcarea a fost mai uşoară printr-o pădure întunecoasă, cu mulţi brazi căzuţi din loc în loc pe potecă. 

    Ieşim într-o poiană largă, luminoasă şi presărată cu bolovani, unde se deschide superba vale glaciară Gaura.

Valea Gaura este cea mai mare vale glaciară din munții Bucegi, străjuită de pereții înalți ai Gălbinarelor Găurii la nord şi ai Guțanului la sud.

    Priveliștea e către abrupturile Văii Gaura este fantastică. În mijlocul poienii se află o gâlmă de piatră, nu foarte înaltă, cam cât o căpiță de fân.

    Aici ne hotărâm să facem pauza de masă, aşa că mai zăbovim ceva timp lângă unul din bolovanii din poiană.

    Odată pauza încheiată ne continuăm drumul un pic mai sus de gâlmă, unde schimbăm traseul de pe triunghi galben pe cruce roșie.

    Conform informațiilor de pe panoul informativ, vom mai face 15 min până la cascada Moara Dracului. Urmăm marcajul cruce roşie şi trecem printr-o vale frumoasă şi pitorească. Urcarea este aproape insesizabilă, poteca şerpuind lin printre bolovani, ca mai apoi să intre într-o pădurice de brazi.

    Am ajuns într-o mică poieniță unde am găsit indicatorul către cascadă, punct roșu, 5 minute.

    Așa că în fix 5 minute ajungem la cascada Moara Dracului situată la altitudinea de 1575m. Apa cade de la aproximativ 20 de metri înălțime în trei praguri. Își face intrarea în căldarea inferioară a văii Gaura, după care se pierde într-un curs subteran lăsând firul văii sec, acoperit cu bolovănișuri.

    Momentul palpitant a fost când ne-am hotărât să urcăm mai aproape de căderea de apă. Am escaladat bolovanii uzi şi am reuşit să ajungem mai sus pentru a simţi adrenalina şi bucuria de a fi în locul acesta.

    Pentru întoarcere am urmat acelaşi traseu pe care am venit. În punctul în care am traversat râul Biserica, a început o ploaie mocănească, care nu ne-a deranjat.

La retur am făcut o oră și 45 minute până la locul unde am parcat mașina.