Cascada Obârșia Ialomiței
După o pauză destul de lungă în care nu prea am făcut mişcare, ne-am decis să revenim cu o drumeţie cât de uşoară posibil. Astfel ne-am decis să pornim dis de dimineaţă către telecabina Peştera, unde de altfel am şi lăsat maşina şi am pornit pe barcajul bandă albastră către cascada Obârşia Ialomiţei.
După 20-30 minute de la plecare se ajunge la o intersecție de trasee. Aici traseul nostru face stânga pe bandă albastră, urmând să ne întâlnimi cu cirezi de vite precum şi cu măgăruşi.
Surescitaţi la gândul că totuşi condiţia noastră fizică nu este atât de rea precum cum credeam, am zis să mai înaintăm pe traseu cu gândul că poate mai avem o şansă şi vedem ultimi rododendroni din acest sezon. Zis şi făcut, după ce ne-am odihnit timp de o oră la cascadă, ne-am luat inima în dinţi şi am început urcușul. Acesta a devinit din ce în ce mai greoi măsură ce avansam. Norocul nostrum a fost ca nu am fost nevoiţi prea mult deoarece, rododendronul ne-a ieşit în cale mai repede decât credeam.
Câteodată e bine să faci un efort în plus pentru că poţi avea parte de surprise plăcute, dar în acelaşi timp trebuie să şti când să te opreşti şi să fi recunoscător pentru ce ai avut parte. Deşi eram conştienţi că nu mai erau decât 1-2 ore până la Cabana Omu, am preferat să ne întoarcem şi să revenim altă dată la cabană.
Comments
Post a Comment