La Zăplaz

 

    Deşi am crezut că va fi o drumeţie uşoară şi relaxantă s-a dovedit a fi una ce ne va testa limitele.

    După un drum lung de aproape 4 ore ajungem la Cabana Plaiul Foii unde ne vom lăsa maşina şi vom începe periplul pe creasta nordică a Pietrei Craiului.

    În prima parte traseul merge de-a lungul Văii Șpirlea și a pârâului, dar apoi cotește dreapta prin pădure și începe să urce abrupt.

    Nu după mult timp de mers, ni se arată semeţul Crai.

    Urmează urcarea susţinută prin pădure până la refugiul Şpirla. Aici se află un mic izvor pe partea dreaptă cum urci, dar nu este aşa vizibil. Noi la urcare l-am ratat, norocul nostrum la coborâre a fost că foarte multă lume era adunată lângă sursa de apă şi astfel l-am putut repera. 

    Trebuie ţinut cont de faptul că acest izvor este ultima sursă de apă de pe traseu.

    La capătul acestei porțiuni de traseu se iese într-o mică poieniță unde găsim Refugiul Șpirlea și niște băncuțe. Un loc numai bun să îți tragi puțin sufletul.

    În cazul în care nu vei găsi băncuţele disponibile, îţi recomand să mai mergi puţin pe traseu şi vei găsi o mulţime de buşteni pe care poţi sta, mai ales că se găsesc la umbră.

    Traseul continuă să urce, dar mai domol printr-o zonă împădurită, până la o bifurcaţie de trasee. Spre stânga se continua drumul nostru către Vf. La Om, prin Zăplaz şi La Lanţuri, iar la dreapta către Cerdacul Stanciului.

    Odată ieşiţi din pădure suntem întâmpinaţi de creasta Pietrei Craiului precum şi de un grohotiş ce trebuie parcurs către destinaţia finală, Zăplaz.

    Pâş, pâş, parcurgem cu viteza melcului porţiunea de grohotiş. Instabilitatea terenului mă face să fiu foarte precaută unde îmi aşez piciorul, posibil şi din pricina genunghiului (în timpul drumeţiilor folosesc o orteză).

    Partea frumoasă a urcării prin grohotiş a constat în prezenţa Garofiţei Pietrei Craiului. A fost prima oară când am văzut această floare şi îmi doream de ceva timp să am acest prilej.

    Curând suntem întâmpinaţi de o pancardă ce ne anunţă că am ajuns la Zăplaz şi că din acest punct urmează renumita zonă la Lanţuri.

    După o bine meritată pauză, ne-am tot gândit la pozele văzute pe internet despre Zăplaz, în care să  văd foarte bine spărturile în stâncă (nu precum cele pe care le-am surprins noi de la bază). 

    Zis şi făcut, ne-am lăsat rucsacurile la baza Zăplazului pentru a ne fi mai uşoră ascensiunea pe Lanţuri. Odată ajunşi în zona de lanţuri am cam stat pe gânduri dacă se merită acest ultim efort.

    Doar că bucuria de pe feţele noastre cred că spune dacă a meritat sau nu.

    Nu mi s-a parut aşa de greu să cobor porţiunea cu lanţuri cât a fost coborârea prin grohotiş. Dacă mi s-a părut că mi-a luat mult să urc această porţiune, nu vreţi să ştiţi cât mi-a luat la coborât. Şi fix când să se termine grohotişul am luat o trântă.

    Cred că de la toată oboseala acumulată mi s-a părut că, coborârea a durat enorm de mult şi că nu mai ajungem la Cabana Plaiul Foii.

    Pe viitor dacă vom mai opta pentru trasee în zonă, ne vom lua cazare deoarece este foarte obositor să faci un traseu (care s-a dovedit mai solicitat decât ne-am fi aşteptat) şi să te întorci în aceeaşi zi acasă.