Amfiteatru Transilvaniei

 

    Am decis ca în a doua zi să începem traseul din punctul în care ar fi trebuit să ajungem cu o zi în urmă, Complexul Cheile Grădiștei Moieciu.

    Am mers circa 400 - 500m pe drumul judeţean, după care la prima curbă am părăsit asfaltul pentru a continua pe un drum de pământ abrupt, printre câteva pensiuni şi case vechi, spre malul Sumedreştilor din Culmea Lungă.

    Urcușul este un pic mai susținut în prima parte a traseului dar şi spectaculos prin faptul că parcă te poartă printr-un tunel făcut de copacii amplasați de-o parte şi de alta a drumului.

    Drumul se mai domoleşte şi ajungem ȋntr-o zonă de unde putem admira o pădure de brazi semeţi.

    Deşi pantele s-au mai domolit, până la destinaţie vom mai avea câteva porţiuni de urcat prin zăpada proaspătă care a căzut cu o seară în urmă.

    Pe drumul nostru ni s-a arătat de la distanţă, timida Cabană Moiciu, precum şi Complexul Amfitetru Transilvaniei, printre ramurile brazilor.

    Urcăm lin spre platoul denumit Amfitetru Transilvaniei care ne oferă panorame deschise către munții și dealurile din jur.

    Chiar dacă complexul era închis, nu puteam să plecăm fără a face câteva fotografii în celebrele leagăne din zonă precum și cu Masivul Piatra Craiului acoperit mai mult de nori.

    Chiar dacă există și un drum de mașini, de preferat 4x4, care ajunge la amfiteatru, vă recomand să nu faceți acest lucru. De la Complex Cheile Grădiștei Moieciu și până la Amfiteatrul Transilvaniei am făcut 1h:30min.

    Vă spun sincer că traseul a meritat străbătut chiar dacă nu ne-a ieșit din prima.