Poteca Tematică 12 Apostoli din Munţii Călimani

 

    M-am decis să scriu despre o drumeţie pe care am dorit să o facem dar pe care nu am putut să o finalizăm. Câteodată este bine să ştii când să te opreşti şi să accepţi faptul că nu tot timpul lucrurile ies aşa cum ne-am propus.

    Ȋntr-o zi de martie, în mijlocul săptămânii, ne-am gândit să facem o dumeţie în Munţii Călimani. Zis şi făcut, am plecat către poteca 12 apostoli destul de târziu faţă de cum obişnuim să procedăm.

    La ieşirea din localitatea Gura Haitii va trebui să viraţi la dreapta pe un drum forestier şi să mai parcurgeţi un km unde vom găsi o parcare special amenajată.

    Traseul pornește chiar din acest loc și este marcat cu punct albastru. Se intră în pădure și apoi se coboară câțiva metri până la un pârâu, unde am găsit un loc de relaxare amenajat cu mese și scaune făcute din bușteni doar că erau acoperite de zăpadă.

    După ce trecem de această zonă, urmează să traversăm un podeţ sub care se formează o mică cascadă.

    La început poteca a fost destul de lină şi ne-a purtat printr-un tunel format de crengile copacilor, de unde am zărit la un moment dat, traseul pe care ar fi trebuit să ne întoarcem.

    Deoarece zăpada a acoperit marcajul am ratat urcarea la dreapta printr-o pășune alpină. Am fost nevoiţi să ne întoarcem în ultimul loc unde am văzut marcajul şi să dăm zăpada la o parte de pe potecă pentru a îl zări în cele din urmă pe o piatră.

    Ȋn această zonă de păşune am găsit multe stâne şi locuri de depozitat fân pentru animale.

    De aici începe urcuşul destul de susţinut, care ne poartă printre conifere şi ne duce la intrarea într-o pădure destul de neprietenoasă prin faptul că la intrare vei găsi un panou pe care sunt prezentate urmele animalelor care trăiesc în zonă.

    Parcă odată intraţi în pădure, am fost “înghiţiţi” de aceasta. Pe parcurs ce ne avântam tot mai mult în pădure, am observat mai multe formţiuni stâncoase de diferite forme, parcă puse acolo să te sperie şi mai tare.  

    După ce am mers prin pădure timp de o oră, tot nu reuşiserăm să ieşim din aceasta. Deoarece se făcuse ora unu şi noi ar fi trebuit să fim deja la Apostoli, ninsoarea se înteţise, am decis că cel mai bine ar fi să ne întoarcem pe acelaşi drum la maşină.

    Din locul de unde se termină pădurea mai este de mers vreo 30-45 de minute până la Stâncile 12 Apostoli. Cel mai probabil ne-ar fi prins noaptea pe coborâre şi nu ne-am fi dorit acest lucru. De asemenea nici vremea nu a ţinut cu noi.

    Câteodată este bine să ştii când să renunţi pentru binele tău. Consider că am luat decizia cea mai bună şi că vom putea reîncerca să facem traseul la vară.