Fiind cazaţi la o oră distanţă de oraşul Bălan, locul de unde se poate începe traseul propus de noi, am decis să profităm de ocazie.
Există două trasee care urcă spre Cabana Piatra Singuratică din Bălan:
- primul este marcat cu bandă albastră, şi pornește de la biserica din Bălan
- iar cel de-al doilea este marcat cu triunghi roșu, şi pornește de la casa pădurarilor.
Deşi citisem pe internet că din cauza furtunilor din anul 2020, traseul marcat cu bandă albastră a fost închis, nu m-am aşteptat ca până în luna mai a lui 2021 să nu se redeschidă.
Norocul nostru a fost că în momentul în care ne-am pus pe traseu, un localnic amabil, ne-a informat că situaţia traseului nu s-a schimbat şi ne-a indicat să abordăm traseul marcat cu triunghi roşu.
Astfel
că, vom aborda traseul plecând de la casa pădurarului. Ţin să menţionez faptul
că nu veţi găsi locaţia pe maps, dar oamenii sunt foarte amabili şi vă vor îndruma
cu drag către punctul de plecare pe traseu.
Drumul ne poartă de-a lungul pârâului Szep, şi este plin de noroi din mai mulţi factori: apa care se scurge pe drum, precum şi a utilajelor de mare tonaj, utilizate pe drumul forestier.
Acest aspect nu ne împiedică să ne continuăm traseul deoarece, întrevedem o pădure ce merge paralel cu drumul forestier, astfel că vom evita pentru o perioadă de timp noroiul.
Din punctul meu de vedere, a meritat să înaintăm prin pădure deoarece, imaginile surprinse în poze îşi spun singure cuvântul.
La capătul drumului forestier, veţi găsi o săgeată ce vă indică să mergeţi la stânga, astfel că veţi fi nevoiţi să traversaţi pârâul Szep. Traversarea nu este grea deoarece, se găsesc suficiente pietre în apă pe care să puteţi păşi.
Odată traversat pârâul, suntem întâmpinaţi de o poiana lungă şi frumoasă, în care noroiul a dispărut instant.
Ȋn timp ce înaintam prin poiană, a început deoadată o ploaie ce ne-a zorit mai repede către intrarea în pădure.
Aici vom face o pauză de masă şi vom astepta ca ploaia să se oprească, ceea ce nu a durat mult. De asemenea, tot aici se găseşte un loc special amenajat de luat masa, doar că era deja ocupat când am ajuns noi.
Cu forţe proaspete, ne continuăm periplul prin pădurea ce se arată în faţa noastră.
Traseul urcă anevoios, şi pe deasupra suntem întâmpinaţi de o porţiune cu gheaţă şi zăpadă.
Deşi avem impresia că urcuşul nu se mai termină, dintr-o data ajungem într-o poieniţă ce ne conduce la Cabana Piatra Singuratică.
Tot din această poiană se poate merge pe cruce albastră timp de jumătate de oră până la punctul de belvedere de pe Piatra “La Pândă”.
Odată ajunşi la cabană nu ne mai săturăm să tot primiv şi să fotografiem Piatra Singuratică.
Ȋn timpul acestei pauze am fost la două puncte de belvedere aflate la 5 minute de cabană, pe care nu trebuie să le rataţi dacă ajungeţi aici.
Primul punct oferă o privelişte de la înălţime asupra cabanei şi Pietrei Singuratice. Tot ce trebuie făcut este să vă căţăraţi pe stânca aflată vizavi de cabana.
Al doilea punct de belvedere este şi mai impresionant
deoarece pe lângă Piatra Singuratică, putem vedea şi Vârful Hăşmaşul Mare.
Cu părere de rău, a trebuit să ne luăm la revedere de la loc, cu promisiunea că ne vom întoarce pentru a ne continua ascensiunea către Vârful Hăşmaşul Mare.
Pentru retur, am abordat acelaşi traseu pe care am venit.
Comments
Post a Comment