Ne-am petrecut weekendul ce tocmai a trecut la limita între județele Covasna, respectiv Harghita. Motivul constă în faptul că, Cheile Vârghișului se regăsesc pe raza județului Harghita, în timp ce localitatea Vârghiș se găsește pe raza județului Covasna.
La ieșirea din localitatea Vârghiș se face dreapta pe un drum de țară asfaltat, îngust și sinuos, care te poartă 10 kilometrii prin sălbăticie și apoi continuă încă vreo doi fără asfalt, până în fața centrului de informații, loc special amenajat de administrația rezervației cu o clădire modernă și locuri de parcare.
Trebuie să ne întoarcem câțiva pași înapoi până la bariera pe lângă care am trecut cu mașina, unde se află un panou informativ și harta traseelor posibile prin chei.
Urmăm drumul forestier pe partea stângă a firului de apă, traversăm o poieniță, după care intrăm în pădure și suntem întâmpinați de marcajul, cruce albastră, ce ne va însoți pe tot parcursul zilei.
Începem traversarea pe partea dreaptă a pârâului, pe un prim podeț din cele 9.
Mare ne-a fost plăcerea să auzim foșnetele produse de frunzele uscate, ce parcă formează covoare naturale.
Al doilea pod este mai mișcător față de primul, dar în schimb ascunde ceva la capătul său, și anume un set de urme.
Punctul central al traseului este situat la cel de-al 3-lea pod. Dacă vrei să vizitezi cele 3 peșteri, Peștera Șura Cailor, Grota Tătarilor și Peștera mare de la Merești, trebuie să fii foarte atent pentru că ele nu sunt semnalizate și poți trece pe lângă ele fără să le observi.
Înainte de a traversa podul nr. 3, în stânga sa vei zări Peștera Șura Cailor, pe care noi am vizitat-o la frontală. Am putut merge în jur de 20 de metri în interiorul acesteia, unde am putut observa un liliac.
Fiindcă plouase cu o zi în urmă am decis să nu ne încumetăm până la Peștera Grota Tătarilor, fiind singura din cele 3 peșteri, la care este mai dificil de ajuns.
După ce traversă podul cu nr. 3, am observat că drumul se bifurcă. La stângă continuă traseul cruce albastră prin Cheile Vârghișului, iar la dreapta avem traseul bandă galbenă care ne va conduce la Peștera mare de la Merești.
Mergem până vedem o scară de metal, pe care o vom urca pe propria răspudere așa cum citim pe panou. După ce o urcăm în fața noastră apare această peșteră, care se pare că este una dintre cele mai lungi din Carpații Orientali cu ai săi 1400 de metri.
Ne echipăm cu frontalele și mergem să explorăm peștera, care este unul din cele mai importante adăposturi de lilieci din Transilvania, unde pe tot parcursul anului putem găsi aceste mamifere.
După ce ai vizitat Peștera Mare, trebuie să te întorci la bifurcația de lângă podul nr. 3 și să continui pe marcajul cruce albastră.
La scurt timp vei traversa un podul suspendat fixat în stâncă, ce reprezintă un punct de atracție pentru iubitorii de fotografii.
De aici am cam pierdut numărătoarea podurilor, însă le-am traversat pe toate cu o bucurie de copil, balansându-mă inevitabil.
Traseul se termină într-o ală poieniță unde am găsit brândușe de toamnă.
Am decis să ne întoarcem pe același traseu pe care am și venit deoarece ziua devine mai scurtă și nu am vrut să testăm și alte variante, precum bandă galbenă.
Cum am decis că este mai bine să rămânem cazați, pentru o noapte, la Baraolt, am decis că merităm un "tratament local".
Vă furnizez un pont: este mult mai frumos să vi toamna decât primăvara/vara. Eu am fost și pot confirma faptul că vizual, este mult mai frumos atunci când ai parte de explozia de culoare generată de toamnă. Mai jos se regăsește dovada.
Peisaj văzut de la Peștera Mare
Comments
Post a Comment