Scările de la Ineleț, ce te conduc spre o altă lume

    Nu o să vă povestesc informațiile deja cunoscute despre Ineleț, ci o să vă recomand să vă petreceți o zi în acest cătun alături de localnici. Aceştia sunt tare dornici să vă spună poveşti din zonă şi să vă dea de-ale gurii.

    Eu vă sugerez să le duceți sau să le lăsați din ce aveți în pachețelul pentru drumeție. Bucuria din ochii oamenilor vă vor umple sufletul de fericire.

    Dar înainte de a ajunge la aceşti localnici va trebui să parcurgeți traseul marcat cu triunghi roşu care începe de la km 20 al Podului Cerna cum vi dinspre Băile Herculane. Ca şi reper este o stație de autobuz aflată pe partea stângă a sensului de mers. Lângă această stație de autobuz se găseşte o troiță.

    De aici am traversat Puntea lui Stoian peste râul Cerna, după care am urcat pe poteca şerpuită până la peretele de calcar timp de 15-20 min.

    Cele 4 scări din lemn de salcâm (băgrin, în denumirea regională) sunt rezemate de peretele de calcar şi prinse de stâncă. De asemenea în partea dreaptă a scărilor se găseşte o frânghie de care te poți ține pentru o mai bună siguranță.

    Mie una nu mi s-a părut dificilă această porțiune, dar dacă ai rău de înălțimi îți recomand să nu te uiți în jos.

    Odată urcate scările, continui urcuşul până pe coama dealurilor. Astfel vei da peste un vechi marcaj cu un triunghi roşu şi de acolo continui spre dreapta prin pădurea de fag. Însă țineți cont de faptul că, din loc în loc se găsesc băncuțe din lemn pe care vă puteți odihni.

    La ieşirea din pădure, se ajunge într-o poieniță unde vei găsi o troiță mare din lemn precum şi o bancă, de unde poți admira priveliştea deasupra Văii Cernei.

    De la troiță şi până la biserica din Ineleț am mai făcut în jur de 20 de min. Aceasta din urmă este amplasată într-o poieniță plină cu flori.

    Aici am întâlnit doi bătrânei ce aveau grijă de biserică şi vindeau diverse merinde făcute de ei. 

    Ne-au spus că putem să mai mergem 10 minute până la fosta şcoală, care a fost transformată în punct de prim ajutor. Nu înainte de a pleca de la biserică le-am spus bătrâneilor că ne vom întoarce la ei după ce vizităm satul.

    Câteva case, ici colo, şi ne-am trezit cu o ploaie fix la capătul satului Ineleț. Deşi traseul poate fi făcut în circuit, noi ne-am întors la biserică aşa cum am promis.

 

    Stând la poveşti în curtea bisericii, au apărut două bătrânici, ce veniseră la cimitirul din curtea bisericii pentru a face curat la mormânt, fiind sâmbăta dinaintea Rusaliilor. Această zi este considerată Sâmbăta Morților sau Moșii de vară, sărbătoare dedicată comemorării celor trecuți în neființă.

    Impresionați de poveștile oamenilor ne luăm rămas bun, nu înainte de a intra în biserică şi de a aprinde o lumânare.

    În timp ce coborâm, oile se întorc înapoi în sat deoarece se pare că v-a mai veni o repriză de ploaie.

    Deși am sperat ca ploaia să se oprească până vom ajunge din nou la scări, se pare că de data aceasta nu am avut noroc. Am fost nevoiți să coborâm cu foarte mare atenție scările. Dacă la urcare ne-a luat doar 10 minute maxim, la coborâre ne-a luat dublu.

Odată coborâți am constatat faptul că, avem bocancii plini de apa care s-a scurs pe sub scări.

    Acest lucru nu ne-a împiedicat să ajungem cu bine la maşină şi nici nu ne-a stricat buna dispoziție.