Trovanţii de la Ulmet

 

    După o săptămână în care a plouat zilnic, am căutat o destinație unde să fugim un pic de ploaie. Zis și făcut, ne-am suit duminică în mașină având ca și punct final, satul Ulmet din comuna Bozioru.

    Drumul până la locul unde am fost nevoiți să parcăm mașina a fost bun, mai puțin ultimii 4,2 km (asfaltul aflându-se într-o stare groaznică).

    La intrarea în satul Izvoarele, comuna Bozioru, se găsește o parcare special amenajată pentru vizitatori. Vă recomand să vă parcați mașina aici și să porniți la plimbare pe jos din respect pentru localnici, mai ales că sunt 400 de m până în sat, respectiv 1.5 km până la trovanți.

    Imediat suntem întâmpinați de un panou imformativ unde este menționat faptul că este bine să vă aveți la voi un rucsac cu apă și un baton de ciocolată pentru a vă energiza. De asemenea un aspect foarte important este purtarea bocancilor și nu a altor tipuri de încălțăminte. Doresc să precizez acest detaliu deoarece pe o bucată din traseu, 100m, am fost întâmpinați de noroi (nu mai mare decât cel din munții Hășmaș).

    Primii 400 de m până la intrarea în sat, sunt asfaltați, și îți dau senzația că urci o scară în spirală care îți permite să admiri dealurile îmbrăcate în culorile toamnei.

    Din loc în loc, se văd roadele toamnei: măceșe, prune, mere, bostani. Ai parte de o simfonie de culori și de gusturi, asta dacă ai curaj să furi un măr sau o prună.

    Urmărim în mare parte drumul principal, unde găsim troiţe din loc în loc, dar şi panouri care ne indică drumul către trovanţi.

     Să nu vă speriaţi dacă vă pricopsiţi cu câţiva căţei care vă vor însoţi până la trovanţi cu speranţa că vor primi vreo recompensă. 

    Până în vârful dealului panta este destul de abruptă, însă drumul poate fi parcurs în doar cinci minute.

Odată cu ultima casă din sat, ne apare o poieniţă în care un prim trovant parcă ne întâmpină.

    În poieniţă se găsește un punct de taxare, doar că noi nu am găsit pe nimeni căruia să îi achităm taxa de vizitare. De asemenea sunt și două foișoare amenajate unde te poţi opri pentru a te odihni și a mânca (din păcate noi nu am mâncat din pricina căţeilor care nu conteneau să plece).

    Tot aici vom găsi un al doilea panou informativ, care ne spune faptul că în urmă cu 13 milioane de ani, aici a fost o mare. Lucru care îţi vine greu a crede având în faţa ochilor formaţiunile deluroase împădurite.

    De aici, începem urcarea spre trovanţi pe nişte scări aranjate, astfel încât în nici 5 minute ne vom afla pe un platou plin de trovanţi, care mai de care, maiestuoşi.

    Găsim semne că aici a fost cândva o mare, nu numai prin forma de cochiile de melci a trovanţilor, ci şi prin prezenţa unor cochiile adevărate.

    Prezenţa unor "farfurii zburătoare" ne-a dat impresia că vom găsi şi alte fiinţe prezente în acest peisaj. Numai că singura fiinţă întâlnită a fost un mic reptilian.

    Se pot vizita şi trovanţii din pădure, lucru pe care vi-l recomand să îl faceţi dacă tot a-ţi ajuns până aici. Însă țineți cont de faptul că, primul indicator care se găseşte chiar pe platou, este mincinos.

La intrarea în pădure se găseşte un alt indicator care menţionează aceiaşi timpi, având în vedere că până în acest punct am parcurs cei 200m.

    Iniţial eu am crezut că "Balena" este acel trovant care pare să iasă din pământ precum capul unei balene ce se iese din mare. Dar se pare că m-am înşelat, aceasta se afla la câțiva metri mai în față, deşi mie nu prea îmi părea să semene a balenă.

    E ce să faci, cred că acesta este şi farmecul locului, să îți laşi imaginația să se joace.

Falsa balenă

Adevărata balenă

    În schimb coloana nu am putut să o confundăm. Părea că s-ar fi prăbuşit cu câteva secole în urmă.

    Trebuie să menționez faptul că nu am putut identifica "Delfinul", poate voi aveți mai mult noroc. De asemenea dacă ar fi ceva ce aş fi vrut să schimb la acest traseu, ar fi faptul că m-aş fi echita ca pentru o drumeție pe munte. Nu este specificat nicăieri diferența de nivel, dar vă pot confirm eu, că urci ceva deşi la prima vedere nu îți dai seama.

Cu un echipament adecvat nu am mai fi transpirat şi bucata unde era noroi am fi traversat-o mult mai repede.

    Oricum, zona este atât de frumoasă încât nu mai contează efortul depus deoarece merită pe deplin.